Iată că după două săptămâni mi-am făcut „curaj” ca să-i zic aşa, să vorbesc despre prima ediţie a Shakespeare Festival. V-am spus câte ceva mai demult, însă foarte puţine. Să vedem mai exact cum au decurs lucrurile…
Posterul festivalului
Pentru un festival de o asemenea factură eu zic că a fost destul de ok. Au fost câteva lucruri care m-au deranjat, dar pe care o să le punctez pe parcursul postului. Când am intrat pe uşa Sălii Festive am avut plăcuta surpriză să văd toate locurile ocupate, deşi sunt sigură că majoritatea nu au fost acolo pentru spectacolul propriu-zis.
Am început în forţă, cu o prezentare a biografiei lui William Shakespeare, realizată chiar de Sir în persoană. Ok, nu era chiar Willy pe scenă, însă Emanuel l-a reprezentat magistral. Prezentatoare noastră săraca avea nişte emoţii enorme, aşa că nu s-a prea înţeles ceea ce zice. De fapt, nu s-a înţeles mai deloc. Părerea mea proprie şi personală.
Clasa noastră, mai exact grupa mea de la engleză, a fost prima care a ieşit pe scenă, să-şi înfrunte emoţiile şi să delecteze publicul cu secvenţe din piesele de teatru Othello, As you like it şi Romeo and Juliet. Partea proastă a fost că, exact la piesa mea(As you like it) microfonul s-a „supărat” şi s-a decis să nu funcţioneze. Mama ta, las’ că te ţin eu minte! E ceva cu microfoanele astea, de fiecare dată când sunt eu pe scenă, nu merg sau sunt prea puţine(colegii ştiu ce s-a întâmplat de Dragobete).
După noi au urmat celălalte clase, ale căror ordine nu o mai ţin minte. Ştiu doar că a fost vorba de piesele Hamlet(interpretare foarte frumoasă, deşi s-au confruntat cu mici probleme „tehnice”), The taming of the shrew(din care nu am înţeles mai nimic), MacBeth parody(nici aici n-am prea înţeles mare lucru), Henry the VIIIth(pe care l-am mai văzut şi cu o altă ocazie) şi Two gentlemen of Verona(idem).
Unul dintre momentele-cheie ale festivalului şi care a încântat foarte multă lume, a fost recitarea sonetelor de Vasile Voiculescu, de către colegele mele. Nu numai că au fost poeziile foarte frumoase, însă şi interpretarea a fost pe măsură. De asemenea, elevii din clasele mici au recitat sonete shakespeariene, care nu sunt foarte uşor de învăţat datorită limbajului foarte greoi.
Nu pot să uit de dansul medieval, pregătit tot de colegii mei, care deşi nu a fost foarte lung, a fost cu siguranţă ceva deosebit şi a prins foarte bine la public.
Dansul medieval
M-a surprins însă foarte mult lipsa de respect de care au dat dovadă mulţi dintre spectatori, dar şi participanţii direcţi la festival, care, după ce şi-au terminat rolul, şi-au luat lucrurile şi s-au cărat. Păi staţi un pic oameni buni, din moment ce VOI aţi vrut de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni să veniţi la spectacol, atunci faceţi bine şi rămâneţi în sală până se termină totul. Să le fie ruşine celor care ştiu că au făcut acest lucru şi acre se simt cu musca pe căciulă. Aşa şi trebuie!
Întregul festival s-a încheiat în ton înalt, cu filmele realizate de colegii mei din grupa cealaltă de engleză. Primul filmuleţ a constat într-o secvenţă din Anthony and Cleopatra, filmat cu o zi înaintea festivalului în Sala Festivă. În situaţii disperate, măsuri disperate…. 10 F ştie cel mai bine! Iar ultimul filmuleţ a fost o parodie Romeo and Juliet, o parodie foarte bine realizată şi extrem de amuzantă. Nu cred că mai are rost să zic că cei din sală râdeau cu gura până la urechi. Julieta noastră avea de ales între Romeo(originalul), Romeo Fantastik, Pittbull şi 50 Cent. Pe cine credeţi că a ales până la urmă? Pe toţi! :))
Avem de gând să repetăm această experienţă şi anii viitori, iar când noi nu vom mai fi liceeni, generaţiile succesoare să reuşească să ducă mai departe cu succes Shakespeare Festival.
Deea C 