Nunc et tunc

Standard

Nici nu mai ţin minte când a fost ultima dată când mă aflam în faţa acestui spaţiu gol, care aşteaptă să îl pictez în cuvinte! S-au schimbat mult prea multe de atunci! Eu, tu, noi, ei. Mă încearcă un ciudat sentiment de nostalgie, amestecat cu puţină frică şi extaz.

Obişnuiam să scriu zilnic. Găseam în fiecare lucruşor un subiect de dezbătut, nu conta cât de interesant sau banal părea la o primă vedere. Asta, până am făcut câţiva paşi şi am privit în ansamblu. Părea că toţi ştiau ce am făcut, ce am simţit, ce gândit. M-am simţit goală în faţa tuturor. Aşa că m-am oprit. Puţin câte puţin m-am închis în mine. Curând, fără să realizez, am încetat să mai scriu. Era mai bine aşa.

Când am început să scriu, eram doar o puştoaică de liceu, plină de vise şi speranţe. Câteva s-au şi realizat între timp, la altele am renunţat. Erau prosteşti oricum! Astăzi, mă aflu în postura de viitoare absolventă. Şi sincer, abia aştept să văd ce a pregătit viaţa pentru mine! Dar despre asta mai târziu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s