Bine ai venit, toamnă!

Standard

Schimbări. Am trecut prin foarte multe, poate chiar prea multe. Făcând o mică ingresiune în trecut, amintindu-mi de gândirea mea aproape puerilă, de copilă dornică de afirmare, nu pot decât să râd şi să trag concluzii. Iniţial, un blog reprezenta pentru mine un jurnal în care puteam să însemnez întâmplările cele mai importante prin care trecusem.

Treptat, am devenit oarecum obsedată de vizualizări şi trafic, asemeni unui copilaş care tocmai descoperise Hi5-ul. Apoi m-am speriat. Totul devenise atât de personal, atât de… public. Odată ce îţi deschizi sufletul şi îţi asterni gândurile în faţa tuturor, începi să te întrebi dacă are vreun rost. Desigur, celorlalţi le este mai uşor să te descifreze şi să te cunoască, dar şi să te judece. Şi nu poţi ştii niciodată cine anume se află în faţa celuilalt monitor şi ce anume gândeşte despre tine. De asemenea, n-am fost niciodată maestră a cuvintelor dulci şi mieroase, iar metaforele filozofice şi cugetările complicate nu m-au impresionat nicicând.

Apoi am încetat să mai scriu. Ajunsesem într-un moment în care nu mai aveam nimic de zis, sau, pur şi simplu, nu mai voiam să zic nimic. Şi a fost bine o perioadă. Însă dorinţa sufletului nu poate fi înăbuşită. Asemeni unei oale sub presiune, aceasta continuă să şuiere până când va da afară. Iar clipa aceea se apropie.

Uite-o! Îmi bate la uşă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s