Gânduri

Standard

Încă sunt uimită de faptul că m-am lăsat mirată de falsitatea care mă înconjoară în fiecare zi. Aş vrea, măcar o dată în viaţă, să pot să învăţ să nu mai caut ceva bun în oameni, căci de cele mai multe ori, aceştia mi-au demonstrat contrariul.

În fiecare dimineaţă, după ce ne trezim, ne punem masca amabilităţii şi ieşim din casă. Ne jucăm rolul atât de perfect, cu o naturaleţe aproape genuină, încât ajungem şi noi să credem în propriile noastre replici, în minciunile pe care le revărsăm asupra celorlalţi, însă care ne inundă pe noi înşine.

Ne place să-i facem pe ceilalţi să ne vadă doar părţile bune, partea luminată de strălucirea orbitoare a soarelui, lasându-ne sufletul negru, înveninat de ură şi dispreţ ascuns undeva în umbre fumurii, opace. Superficialitate.

Zâmbim cu gura până la urechi până când ne atingem scopul, afişând o bunătate sufletească evanghelică, dovedindu-ne a fi indispensabili. Curând însă negriciunea şi urâţenea ies la suprafaţă, la fel ca oricare minciună. Ne zbârcim singuri spiritul, personalitatea, prin lucruri mărunte, dar însemnate. Fie că este vorba de o vorbă aruncată în scârbă, o privire de superioritate a inferiorului, o faptă contrară, ne urâm.

Nu suportăm să vedem particularităţile care ne fac unici, căci a fi diferit înseamnă a fi ciudat. Nu ne plac ciudăţeniile, deşi suntem ciudaţi. Nicăieri, în întreg regnul animal, nu s-a mai văzut atâta parşivitate, dispreţ, sălbăticie. Degeaba ne lecturăm cu cărţi de tot felul dacă nu învăţăm nimic din ele. O propoziţie citită va rămâne doar o înşiruire coerentă de cuvinte, care însă nu va transmite nimic.

Adevărul doare, însă minciuna zguduie fiecare celulă din noi. Se spune că nimic nu doare mai tare decât trădarea, însă nimic nu ne arde mai fierbinte decât laşitatea de a recunoaşte. Simţi cum un val de nebunie, disperare şi dezamăgire îţi străbate câte un pic fiecare organ, fiecare ungher al trupului, până când realizezi că nu merită. Nimic nu merită. Nu merită o lacrimă, nu merită un zâmbet, nu merită nici măcar o privire.

Ceea ce merită este să-ţi păstrezi sufletul neatins de tenebroasele tentacule ale minciunii, care este originea tuturor metehnelor umane. S-ar putea ca lumea în care să trăim să încerce să ne înece speranţele şi aşteptările, însă nimic nu îţi poate lua Credinţa din suflet.

3 responses »

    • Am început să-l studiem pe Bacovia şi se simte. :))) Hmm, să zicem că pe zi ce trece sunt dezamăgită tot mai mult de persoanele care mă înconjoară. Poate ridic eu nişte standarde prea sus sau poate că se coboară ei prea jos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s