Noi, România, Europa…

Standard

Următoarea chestie trebuie s-o spun neapărat altfel nu o să mă simt bine. Înainte de a începe, ţin neapărat să zic că limba engleză îmi este foarte dragă, poate la fel de dragă ca şi limba română şi sper să ajung să-mi perfecţionez studiile legate de ea. Nu că aş vrea să mă laud căci nu-mi este în caracter, însă pot zice că o stăpânesc foarte bine. Limba engleză desigur. De multe ori când încerc să spun ceva care e foarte important, expresiile englezeşti îmi vin în minte mult mai repede decât cele în română. Probabil din dragostea pe care o am pentru engleză vin următoarele obiecţii.

Limba română, la fel ca şi multe alte limbi din lume, se află într-un continuu proces de „englezificare”(termenul s-ar putea să nu fie cel mai potrivit). Odată cu internetul accesibil pentru fiecare au apărut o mulţime de termeni care, cel mai probabil, dacă ar fi traduşi în limba română ar putea suna de-a dreptul hilar. Aşa că ele au intrat în substratul neologic al limbii române, scriindu-se la fel ca şi în limba din care provin. Menţionez că articularea lor se face fără cratimă, exceptând cazurile în care acestea se termină în litere care nu sunt româneşti(e.g. site – siteuri; hobby – hobby-uri). Asta conform noilor reguli gramaticale.

Aşadar, vă spuneam că limba română s-a „englezit”. Poate că acesta nu e un fapt atât de îngrijorător precum este  faptul că marea majoritate nu ştie să scrie sau să vorbească limba română corect. Mă amuză până peste cap, dar în acelaşi timp mă şi îngrijorează faptul că mulţi se cred grozavi pentru că ştiu şi ei două, trei expresii englezeşti, însă nu sunt în stare să lege două propoziţii în limba română.

Ce ne facem atunci cu oamenii care pe lângă limba lor maternă(pe care pot s-o vorbească într-adevăr corect), mai ştiu să vorbească şi alte limbi străine? Şi nu mă refer aici la cuvintele de bază şi câteva fraze uzuale, ci la faptul că pot întreţine o conversaţie la fel de bine cum ar face-o în limba lor „naturală”. Oamenilor acestora ar trebui să le ridicăm statuie, căci ei reprezintă „grozavii”.

Un alt lucru care mă dezgustă este faptul că aşa zişii „artişti” români nu mai cântă în limba română, ci în engleză, spaniolă, portugheză etc. De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, unii dintre ei nu au cântat niciodată în română. Motivul principal pentru asta este, cu siguranţă, dorinţa succesului internaţional. Astfel, iau naştere duzini de melodii prelucrate, cu efect pe voce, cu acelaşi beat obosit, însă cu un alt instrument care să-i dea puţin ritm. Despre versuri nu mai comentez nimic căci sunt practic inexistente. Dacă nu mă credeţi, căutaţi ultimul hit house făcut de români. Mai mult de 4 versuri nu are. Măcar dacă ar fi fost şi alea un pic cizelate, şi nu făcute într-o pauză când se aflau pe… „gânduri”.

Chiar acum câteva zile am aprins televizorul şi am pus pe MTV România(care de atfel, mă dezamăgeşte enorm de câţiva ani). Chiar atunci începuse un videoclip al unei melodii house, iar „cântăreţii”/”actorii” de ocazie nu comunicau în română, ci în engleză. Căci acum suntem „cool”, suntem „gr8”, suntem „dnd k brb”.

Suntem un popor care imită, asta suntem. Măcar dacă am fi imitat sau preluat calităţiile şi nu defectele celorlalte popoare. Cei care aţi fost în străinătate ştiţi perfect la ce mă refer. Trăim într-o perpetuă stare de nepăsare, de „mă doare-n spiţ”. Cerem, însă nu oferim niciodată nimic. De ce e hoţie în România? Guvernul e de vină, parlamentarii că nu fac nimic şi dorm în post, preşendintele că ne îndeamnă să plecăm în străinătate. Motivul principal pentru nefericirea şi sărăcia îl reprezentăm noi, marea masă, căci nu facem nimic să ne schimbăm soarta. Noi i-am ales pe parlamentari, noi ne-am ales preşedintele.

Până când nu o să luăm atitudine nimic nu o să se schimbe. Politicienii şi-au dat seama de asta de mult, de-aia nici lor nu le mai pasă. Sunt sigură că şi ei au pornit la drum spunându-şi că o să schimbe ceva în ţara asta, că o vor scoate la capăt, că o vor face demnă de Europa şi de lume. Însă când te vezi înconjurat din toate părţile de corupţie, uşi închise, dezaprobare, şpagă e foarte greu să nu ajungi ca şi ceilalţi. Eu una, adolescentă de aproape 18 ani care nu are nicio treabă cu politica, nu văd decât două soluţii: reîntoarcerea la monarhie sau conducerea unui preşedinte străin. Ţin să menţionez că optez pentru prima.

Şi uite aşa am ajuns să vorbesc eu despre politică. Mi-am promis că nu o să fac asta, însă a fost inevitabil. Ajungi într-o perioadă a vieţii tale în care te saturi de toată mizeria care te înconjoară şi trebuie să zbieri că să te poţi descărca. Aşa că m-am descarcat şi sincer, mă simt mult mai bine acum. Poate că ecoul ţipătului meu va fi auzit undeva, cândva şi totul nu a fost în van.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s