Just me and my imagination(6)

Standard

Aşa ceva mai rar… Sper să nu vină iar o perioadă de-aia cu vise ciudate! :))

Să începem cu începutul, la fel cum se face cu orice poveste. Să vă prezint contextul clar nu aş putea că deh, e un vis. Ceea ce ţin minte legat de început este că eram în oraş şi aveam nişte mere. Da, mere! Şi mă plimbam aşa cu ele pe centru… La un moment dat ajung într-un loc care semăna cu gara şi las merele pe o masă. Îmi iau şi eu unul şi încep să-l mănânc. Şi cum mâncam eu mărul lângă o uşă, văd cum iese un copil mic şi dau să-i ofer mărul meu. Tatăl copilului însă refuză şi pleacă mai departe. Apoi mi-am întors privirea spre merele de pe masă şi am văzut un ţigănuş cum a luat câteva. Nu i-am zis nimic, de fapt chiar m-am bucurat.

Am plecat din locul respectiv, cu castronul cu mere cu tot. Mai rămăseseră doar vreo 2-3 mere. Cum mergeam eu aşa, mi-am adus aminte că eu de fapt trebuia să duc merele nu ştiu unde ca să fac suc de mere. Mi-a părut rău că le-am lăsat acolo pe masă ca să le ia oricine. Şi mergeam gândindu-mă la mere şi mă apropiam de Flora(sebeşenii ştiu). La un moment dat văd multă agitaţie pe stradă şi, ca într-un scenariu desprins din filmele americane, 3 OZN-uri pe cer. Da, fix 3! Şi al dracu’ că tot mai aproape de sol zburau. Îmi caut telefonul, ca tăt omu’ care vrea să fie celebru😀, şi încerc să prind un cadru frumos cu ele. Şi am reuşit! Chestia ciudată este că mai apoi am găsit un aparat ciudat în buzunar, care semăna cu un telefon. Mă uit la el şi văd că am un mesaj de la unu’ „Wassan”. nu i-am dat importanţă şi am plecat acasă.

Am mers cât de repede am putut, speriată de ceea ce tocmai se întâmplase şi de ceea ce ar putea să se întâmple. Acasă mama şi buna nu mi-au prea dat importanţă, deşi eu mă străduiam din răsputeri să le explic gravitatea situaţiei. Buna era tot cu treburile ei iar mama era nervoasă pentru că nu i-am cumpărat suc. Soră-mea în schimb tăia o rădăcinoasă ciudată în bucăţele. Semăna cu ghimbirul, însă nu era ghimbir. Habar n-am ce ar fi putut să fie.

Şi cum mă tot certam cu femeile astea(tata nu a apărut în vis, dovadă că e plecat :D), la un moment dat încep să latre câinii. Mă duc eu cu mama la poartă să vedem cine era. Am deschis poarta şi a apărut o mireasă. Am închis repede uşa şi, speriată, m-am încumetat să o mai deschid încă o dată. De data aceasta era un tip, cu nişte picioare verzi, butucănoase ca de elefant. Arăta în schimb ca un om, deşi era vizibil că era mutant. M-am dus şi i-am tras câteva pălmi zdravene şi i-am spus să nu mai vină niciodată. Apoi, în timp ce mă îndreptam spre curte, a zbierat „O să ai de-a face cu Wassan!”. Atunci mi-am dat seama că Wassan ăsta e un fel de căpetenie a extratereştrilor. După ce am închis poarta, am văzut-o pe mama cu un pachet de ţigări în mână, cadou de la nepământeni. Iritată, mama a zis că ei îi trebuia suc şi nu ţigări.

Mai departe nu mai ştiu căci m-am trezit. Care este morala? Că degeaba au pus-o ăştia ambasadoare cu extratereştri pe doamna Mazlan Othman. De ce? Căci extratereştrii vorbesc română! :)))

3 responses »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s