Cine se trezeşte de dimineaţă… cască toată ziua!

Standard

Cam aşa ar suna un proverb românesc adaptat, că doară, românu’ pe toate le învârte şi le reînvârte, până iasă ceea ce-l interesează. Trezitul de dimineaţă nu e unul dintre punctele mele forte, eu făcând parte din categoria oamenilor care apasă butonul  „amână” atunci când sună alarma.

Ei bine, în dimineaţa asta nu am avut alarmă – am avut direct trezire. A plecat bunică-mea în staţiune la Geoagiu, cu soră-sa şi cu încă o prietenă de-a lu’ soră-sa, iar tata a fost pe post de şofer.  Iar eu… pe post de cobai de experienţă. Bine, nici chiar aşa de rău. Să spunem doar că m-am simţit la strâmtoare pentru câteva zeci de minute bune.

În primul rând, am făcut marea greşeală să mă îmbrac foarte gros.  Gen geacă destul de grosuţă, tricou, bluză cu glugă, căciulă. Chiar şi cizme. În septembrie!!! Mai ceva ca-n filmele cu proşti, obviously. So, se târăşte adormita de Andreea pe la 7 şi ceva dimineaţa până în maşină şi plecăm să „colectăm” şi celălalte bunici. Toate bune şi frumoase până se urcă respectivele doamne în maşină, mai ales considerând că nu erau tocmai mici. Cel mai frică îmi era de sora lu’ buna, căci pe cealaltă mătuşă nu o cunosc.

Să spunem că sora lu’ buna e un personaj mai aparte în familia noastră. E atât de specială încât eu cu tata ne cam ferim din calea ei. Nu, nu e vreun monstru marin sau vreo altă creatură asemănătoare. Chestia legată de ea, chestia care nu ne convine mai la nicinul, este că atunci când te vede, te… ventuzeşte. Adică are un stil mai aparte de a pupa pe cineva pe obraz. În fine, de data asta nu a fost atât de grav, am scăpat ca niciodată.

Am crezut că nu mai ajungem odată la Geaogiu. Printr-o uneltire  foarte ironică a destinului, am nimerit fix la mijloc. Eram atât de bine fixată şi-mi era atât de cald încât am crezut că adorm. Şi când să aţipesc, se apuca tata să zbiere, aşa, cu forţă. Motivul: o babă pe lângă trecerea de pietoni, care trecea de parcă stătea. Pe lângă asta, mai şi bombănea din gură. Până la urmă reuşim să ieşim din oraş, dăm şi pe acolo doar de fraieri care merg cu 50 km/h înafara localităţii. Cum tuşa nu putea să tacă, mă întreabă la un moment dat „Tu pe ce clasă eşti, pe a 8-a?”, la care eu răspund „Nu… pe a 11-a”. Deci, azi am aflat că tocmai am faţă de copil de generală.

Radioul mergea şi erau ştiri: o fetiţă de 15 ani din Constanţa a murit după ce i s-a făcut un avort. Era însărcinată în 14 săptămâni. Bănuiesc că alte comentarii sunt de prisos în legătură cu ştirea respectivă, e imoral, e ilegal, e… lumea de azi. Clar că tuşa s-o apucat să-mi zică să nu fac şi eu de-alea(am trecut de 15 ani de mult, da’ mno). Better later than never.😀 Mă refer la sfatul lu’ tuşa, nu la altceva. Nu vă gândiţi la prostii!

Până am ajuns la Geoagiu nu s-au mai întâmplat prea multe, exceptând faptul că eu cu tata a trebuit să le cărăm bagajele până sus. Ceea ce nu ar fi fost chiar atât de deranjant dacă până să-şi facă cazarea nu s-ar fi foit toate că tre sa-şi ieie bagajele. A fost amuzant să-l văd pe tata enervându-se din cauza asta, mai ales că eu râdeam ca de obicei.😀

De aici încolo nimic special, doar nişte cumpărături la Alba Iulia.

PS: post început ieri şi terminat azi.

One response »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s