Paint it black!

Standard

Probabil vă este cunoscut titlul, iar dacă nu vă luminez eu(clickuleţ ui aicişa → link ←). Însă nu despre asta e vorba. Să încep cu începutul. Săptămna trecută a cumpărat buna nişte vopsea şi de atunci m-a tot rugat să-i vopsesc nişte scaune.

Am cam evitat să fac asta căci ultima mea experienţă cu vopseaua nu a fost tocmai plăcută, plus că mi-am promis că nu o să mai vopsesc nimic toată viaţa mea. Trebuie să mă învăţ minte şi să nu-mi mai spun chestii de care ştiu de la început că nu am cum să scap.

Aşa că astăzi m-am hotărât, cu chiu, cu vai, să-mi demonstrez talentele de hibrid de Picasso şi Van Gogh pe scaunele lu’ buna. Se pare că această asociere nu a fost una tocmai plăcută şi am vopsit şi ceea ce nu trebuia. Cum ar fi nişte degete, un braţ. Chiar şi un picior.

Dar cel mai mult m-a durut sufletul când, din greşeală, am atins cu părul scaunul proaspăt vopsit. Bine, nu pot spune că a fost chiar atât de gravă situaţia, însă cum eu îmi iubesc părul atât de mult am dramatizat un pic. Am încercat să-l curăţ cu puţin diluant, ceea ce a ajutat un pic. Însă tot a rămas marcat un pic. A rămas foarte lipicios şi tare după.

Acum se simte bine, mulţumesc de îngrijorare. L-am periat vreo 20 de minute şi l-am spălat, însă tot se simte un pic mirosul de vopsea în combinaţie cu cel de diluant. O să treacă şi asta la fel cum au trecut şi celălalte. Aşa mi se întâmplă dacă sunt o neatentă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s