ARTmania 2010

Standard

După cum bine ştiţi sau după cum bine ar fi trebuit să ştiţi, weekend-ul trecut Sibiul a fost zguduit din temelii de către trupele de la ARTmania. Care sunt acestea? Swallow The Sun, KAMELOT, Sisters of Mercy(vineri) şi Sirenia, Dark Tranquillity şi Serj Tankian(sâmbătă).

Despre ARTmania ştiam şi din anii trecuţi, însă abia anul ăsta m-am trezit şi eu la realitate şi mi-am cumărat bilet. Multă lume m-a întrebat cu cine am fost. Am fost singură fraţilor şi nu, nu m-am plictisit! Cum naiba să te plictiseşti la un asemenea eveniment?! Aşa ceva se poate întâmpla doar într-un SF.

Am numai cuvinte de laudă pentru organizatori. Era să mi se întmple o chestie nu foarte plăcută, însă noroc că cineva a fost pe „fir”. Când să-mi schimb biletul în brăţară, tipul respectiv era să-mi dea brăţară doar pentru o zi. După ce una dintre colegele lui i-a atras atenţia şi după ce i-am zis şi eu că am abonament, tot era să-mi dea o brăţară pentru o zi. S-a scuzat spunând că era îndrăgostit. Apoi era să-mi pună la mână aceeaşi brăţară de o zi. Până la urmă dreptatea a fost făcută iar pe mâna mea se află şi acum brăţara portocalie. Sinceră să fiu, am încercat s-o dau jos însă n-am prea reuşit şi s-o tai cu foarfeca m-ar durea sufletul.

Trupa care a dat startul festivalului ca să zic aşa a fost trupa finlandeză de melodic doom/death metal Swallow The Sun.  Am numai bine de zis despre ei, profesionişti, însă m-a deranjat un pic atitudinea lor rezervată. S-au mulţumit doar să mai prezinte melodiile şi cam atât. Bine, ce-i drept e greu să fi trupă de deschidere şi mai ales dacă publicul nu e familiarizat cu muzica ta. Însă au reuşit să strângă nişte handbang-uri, aplauze şi devils’ horns. Au avut şi un mare plus pentru faptul că şi keyboardistul era aliniat cu chitaristul şi solistul, lăsând doar drummerul în spate.

Swallow The Sun

După ei a urmat trupa pentru care m-am dus eu în principal la ARTmania, şi anume KAMELOT.  Trupa americană de power, progressive şi chiar symphonic metal a fost de departe trupa serii. Ei ar fi trebuit să fie headlinderii serii, şi nu Sisters of Mercy, la care oricum n-am stat. Din câte am mai citit pe net, nu am pierdut mare lucru. În fine, nu mă bag la ce nu ştiu.

Am rămas la Kamelot… Au început concertul prin Rule The World, eu una rămânând un pic mască deoarece e melodia de la ei pe care am ascultat-o destul de des săptămâna asta dinainte de festival. Au trecut prin revistă melodii ca The Haunting(Somewhere In Time), Karma, Ghost Opera, The Pendulos Fall, Season’s End, Forever dar şi melodii de pe noul album(care va fi superb după câte am auzit). După Forever s-au retras de pe scenă, urmând să încheie întregul recital pe March Of Mephisto. Mi-a plăcut mult faptul că Roy, dar şi chitariştii ocupau toată scena, spre deosebire de cei de la Swallow The Sun. Roy Khan are ceva regal în atitudinea lui, care îl face să se ridice cu mult peste alţi vocalişti din metal. Încă un lucru despre ei(în special Thomas Youngblood) este faptul că au aruncat publicului sticle de apă, dar aşa, în cantitate industrială. Norocoşi au mai fost cei care le-au prins!

Cuvintele pe care o să le folosesc în continuare nu reprezintă decât 0.1% din profesionalismul de care au dat dovadă cei de la Kamelot. E sunt sentiment foarte plăcut să vezi una dintre trupele tale preferate live, într-unul dintre oraşele tale de suflet. Cred că sentimentul acesta se mai poate compara doar cu fluturaşii pe care îi simţi în stomac atunci când eşti întrăgostit, e senzaţia aia urâta dar şi în acelaşi timp minunată care te face să-ţi dai seamă că trăieşti. E sentimentul acela că eşti doar o mică piesă de puzzle din întreaga panoramă, o piesă fără de care imaginea ar fi incompletă.

Roy Khan(Kamelot)

A doua zi a început pe acordurile de gothic metal ale norvegienilor de la Sirenia. Am ajuns în Piaţa Mare abia după prima melodie, care a fost The Path To Decay. Totul a sunat foarte bine, în special vocea lui Aylin. Au cântat fără bassist iar multe părţi simfonice şi corul era înregistrate. Chiar şi aşa, s-au descurcat chiar foarte bine. Atmosfera s-a încins mai ales pe melodia The Other Side, care e cea mai cunoscută melodie a lor. Au fost foarte deschişi şi cu publicul, Mortem fiind cel care făcea toate „onorariile”. A fost o dată când a vorbit ceva şi Aylin, însă nu mai reţin ce. Per total, ca şi atitudine şi calitate live, Sirenia e o trupă care merită văzută.

Sirenia

Apoi a urmat trupa suedeză de melodic death metal, Dark Tranquillity.  N-am decât cuvinte de laudă şi pentru ei. Deşi nu îi cunoşteam şi încă nu îi cunosc destul de bine(dar promit solemn să mă revanşez), mă simt mândră că am făcut parte din publicul lor. Am dat headbanguit destul de tare pe Misery’s Crown, însă apoi am lăsat-o mai moale căci mă durea un pic capul de vineri de la Kamelot, hehe. La un moment dat solistul, Mikael Stanne, s-a căţărat pe schela scenei din faţa mea, lucru care m-a surprins un pic. Vă zic eu, omul ăsta e ca un titirez. Ştie să facă atmosferă, ştie să acopere scena şi mai ales, ştie cum să comunice cu publicul. S-a scuzat în nenumărate rânduri că în cei 20 de ani în care ei au activat ca şi trupă nu au venit în România şi că aşteaptă cu nerăbdare clipa când se vor întoarce din nou.

Dark Tranquillity

Serj Tankian nu cred că mai are nevoie de vreo prezentare. O să mă mulţumesc prin a spune că e solistul System Of A Down şi că e al naibii de bun şi ca artist solo. Serj are stilul lui aparte, nu îi e frică să se maimuţărească pe scenă, să danseze sau să facă tot felul de mutrişoare funny. Însă un lucru care trebuie neapărat precizat despre el este faptul că este un muzician cu un mesaj foarte puternic, cu nişte versuri cu înţelesuri ascunse. A cântat aproximativ toate melodiile de pe Elect The Dead, dar şi câteva de pe noul lui album care urmează să fie lansat, Imperfect Harmonies. Pe una dintre melodii, Blue dacă nu mă înşel, a luat chitara şi a cântat. Am cântat şi eu ca nebuna alături de el, am sărit şi l-am aplaudat căci a meritat. Întreaga atmosferă s-a încins bine de tot pe ultima melodie, Empty Walls, după care domnul Tankian a lăsat scena empty dar şi un public plin de extaz.

Serj Tankian

Vă recomand cu toată căldura să mergeţi la ARTmania în anii viitori, asta dacă nu aţi făcut-o până acum. Este un festival care-şi merită toţi banii, iar Sibiul este un oraş cu adevărat superb. Vă zic eu, nu o să fiţi dezamăgiţi. Cei care au fost, ştiu despre ce vorbesc!

One response »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s