Fericire?

Standard

Uitasem cât de frumos este să te plimbi prin ploaie. Uitasem cât de bine e să simţi picurii de ploaie care se izbesc nepăsători de faţa ta, răcorindu-te. Peste tot, oamenii se adăpostesc pe sub porţi, case, prelate, sperând ca picurii să nu-i ude. Cât de prostuţi! Cum să nu-ţi doreşti să simţi minunea pe pielea ta? A fost pentru prima dată în ultima vreme când nu am urât ploaia. Nu, am iubit-o! M-a făcut să mă simt pură, asemeni unui ghiocel ce-şi scoate capul din zăpadă. Iar soarele, soarele mai mult s-a ascuns printre nori. Îmi venea să dansez şi să cânt şi să ţopăi dintr-o parte într-alta a drumului.

Cât de mult mi-aş fi dorit să nu fie nimeni pe stradă, să fiu doar eu şi ploaia. Şi curcubeul! Să dansăm cu toţii acel dans al fericirii absolute, acea horă a ielelor, interminabilă. Cât de bine s-ar fi potrivit muzica !

6 responses »

  1. Sa vezi ce frumos e sa umbli prin ploaie si sa vrei sa ajungi cat mai repede acasa!
    Tipu’ de deasupra e amuzant, chiar daca n-am inteles nimic din ce-a vrut sa zica🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s