It's party time. P-A-R-T-Y? Because I gotta!

Standard

Azi e luni, toată lumea ştie asta. Azi nimeni nu vrea să se trezească devreme, nu vrea să meargă la şcoală sau serviciu, nu vrea să facă nimic – doar să lenevească în pat la tv. Sau dormind. În fine, sunt milioane de alte feluri în care îţi poţi petrece o dimineaţă. Însă soarta cum e atât de crudă şi nepăsătoare, a aranjat ea în aşa fel încât ziua de luni să fie sfârşitul weekendului şi începutul săptămânii, terminarea distracţiei şi reînceperea muncii.

Mă încadrez şi eu în categoria oamenilor pentru care ziua de luni reprezintă o adevărată tortură, în special trezitul de dimineaţă. Deci, au fost destul de rare ocaziile în care am reuşit să mă trezesc imediat după ce mi-a sunat alarma, căci de cele mai multe ori tot amân la nesfârşit tragica clipă în care trebuie să mă ridic din pat. Însă astăzi nu a fost aşa. Printr-o inexplicabilă ironie, astăzi a fost cu totul diferit. Nu numai în cazul meu, ci şi a colegilor mei.

Prima oră – TIC. O materie care pe mine personal nu mă fascinează deloc, iar nici profa nu pot să spun că se numără printre preferatele mele. Se sună de intrare şi nu eram decât puţini în clasă, ceilalţi fiind pe afară. Intră profa în clasă şi începe să facă prezenţa. Iniţial eram puţin preocupată blestemând rabla aia de calculator, apoi mi-am dat seama ce făcea doamna de la catedră: i-a pus absenţi pe toţi cei care nu erau în clasă atunci când ea a intrat. Sincer, mie mi se pare asta o nesmţire. Putea măcar să ne întrebe unde sunt ceilalţi şi să trimită pe cineva după ei. Când au intrat în clasă, normal că mulţi dintre ei s-au enervat. Abuz în serviciu! :)) Apoi le-a spus profa că iniţial avea să le motiveze absenţele, însă nu o va face deoarece au făcut „gălăgie” când au intrat. Eu una, să fi fost în locul lor, mi-aş fi luat lucrurile şi aş fi plecat. Păi nu? De ce să stau să o suport o oră întreagă cum torăie? Luând în calcul şi faptul că era prima oră. Abia la sfârşitul orei a spus că va motiva absenţele doar celor care vor lua note de 9 şi 10 la testul pe care urmează să-l dăm lunea viitoare.

Următoarea oră aveam română, însă nu s-a întâmplat nimic deosebit aici. Am scris(mult) ca de obicei, ne-a dat temă un eseu(iarăşi) şi a plecat. Ora de chimie însă s-a dovedit a fi extrem de „savuroasă” ca să zic aşa. Ne-am dus în laborator, ca să ne facă profa nişte experimente. Chemistry stuff, ceva cu alcooli, acizi şi alte nebunii de-astea. Mno, la un moment dat întreabă prin clasă „Ce face o moleculă cu o altă moleculă?”. Noi silence, numai Ionuţ din spate „Două molecule!”. Am început toţi să râdem, deşi Ionuţ a zis ceva corect, nu? Mai trece ceva timp şi mai pune o întrebare profa: „Ce este în vin?”, la care tot Ionuţ „In vino veritas”(expresie latinească-în vin stă adevărul). Mă uit la Iulia, Iulia se uită la mine şi începem să râdem amândouă. Mai trece iarăşi puţin timp şi o întreabă Ema pe profa „Doamna profesoară, ştiţi care e cea mai tare substanţă?„. Stă profa, se gândeşte 3 secunde şi-l pune să-i elucideze misterul: „ţH2O” adică ţapă(ţeapă). Izbucneşte întreaga clasă în râs, numai doamna profesoară era serioasă. Ne calmăm puţin şi pe la sfârşitul orei strigă Simina la mine să mă uit la profa: avea şliţul desfăcut! Încep să râd, îi zic şi Iuliei şi începe şi ea să râdă. Cred că mai mult de jumătate de clasă râdea! După ce am ieşit din clasă, mi-a mai zis Iulia o dumă, cică „Cum se numeşte apa cu ochelari? „Apă chioră!” :))

După chimie am avut teză la engleză. Vă zic sincer că nici n-am simţit că era teză, pentru mine a fost practic o lucrare de-asta la care nu te stresezi. La germană plictiseală ca de obicei, înafara faptului că o să dăm lucrare mâine. It sucks! :)) Ultima ora am avut biologie. Profa de bio e o persoană atât de interesantă, mai ales dacă stai să o observi atent(aşa cum fac eu şi Iulia). E printre puţinii profesori care scot perle la minut, perle pe care nu le observi decât dacă eşti extrem de atent. Cum ar fi „Nu-mi plac copii, de-aia nu am. Şi atunci bat copii altora. La note bineînţeles, nu vă gândiţi la prostii.” Mai trece puţin timp, plin de ameninţări că ne va asculta dacă nu vom tăcea şi nu vom fi atenţi. Yeah right! :)) Şi apoi mai aruncă o perlă: „Eu găsesc soluţii pentru orice, măi.” La care Eugen: „Şi pentru cancer?”. Eu cu Iulia iar râdeam de nu mai puteam. Ca să se scoată, profa spune „în domeniul educativ bineînţeles”.

Cred că această zi e luni a fost printre puţinele zile din timpul şcolii care mi-au plăcut. Iar acest lucru îl datorez doar colegilor mei. Bine, poate un pic şi profesorilor. De multe ori zicem că nu ne place la şcoală, însă vedeţi cât de mult ne distrăm la şcoală?😀

2 responses »

  1. Astea-s zile mai speciale😛
    Saptamana trecuta nu a adus nimeni carti (playing cards :)) si a fost cam plictisitor. Si asa am invatat ca gesturile mici conteaza mult :))

    • Am impresia ca o sa fie mai multe zile speciale in perioada asta deoarece se termina scoala. Acum e de mers la scoala! :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s