Stare proastă

Standard

Mă simt abandonată. Nu mă întrebaţi de ce pentru că nici eu nu ştiu răspunsul la această întrebare. Sunt anumite perioade din viaţă în care simţi că majoritatea oamenilor te lasă baltă, că nu le mai pasă de tine, ci doar de propria lor persoană, îşi îndreaptă atenţia spre alte persoane mult mai „interesante”. Şi atunci tu încerci să rămâi ferm pe poziţie, să nu le arăţi că le duci dorul,  că te simţi fantastic. Ceea ce e extrem de greu.

Nici nu ştiu cum să numesc această stare sau perioadă. Să fie maturizare, pentru că înveţi să-ţi canalizezi atenţia spre tine şi înveţi să nu ai prea multă încredere în cei din jur? Nu, nu cred. Cred că mai degrabă e la nivel psihologic. E greu să te obişnuieşti cu faptul că poate celălalt nu mai are timp atât de mult să vadă ce mai faci şi tu, însă asta nu înseamnă că te-a uitat. Oricum ar fi, e urât rău de tot să stai şi să te întrebi oare de ce nu mai vorbeşte cu mine cum vorbea înainte.

Şi atunci nu-ţi mai rămâne decât să speri să-şi schimbe beculeţul din căpşor, care şi-a pierdut din intensitate cu trecerea timpului şi să se lumineze, ca să vadă ce fel de greşeală face. Iar tu atunci o să te bucuri ca un căţeluş când îşi vede stăpânul şi o să-ţi verşi tot oful, descărcându-te în sfârşit de povara grea care nu te lăsa să mergi mai departe. Celălalt o să-şi ceară scuze pentru că te-a abandonat, tu îl vei ierta iar totul va fi bine într-un sfârşit.

Ah viaţă, de ce a trebuit să fi atât de cumplicată?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s