Just me and my imagination… (4)

Standard

These dreams apparently will never stop …

Deci, a trecut ceva timp de la ultimele vise ciudate. Şi nu, nu s-au oprit dintr-o dată, însă nu mi-am mai amintit eu ce am visat. Şi da, majoritatea erau la şcoală! :)) Aşa se face că într-o minunată noapte dinspre 20 spre 21 martie eu am mai avut un vis. De fapt, visul ăsta se compune din 3 părţi, legate între ele, în care acţiunea este subtil orchestrată. :)) Let’s roll the camera.

Eram la şcoală(as usual). Nu mai ţin minte ce oră aveam, însă eram fiecare într-o bancă diferită. Nici măcar Iulia nu stătea cu mine în bancă, ca şi cum am fi fost certate. Vine pauză şi mă uit să văd ce aveam de mâncare. Ghiciţi ce? Era plin ghiozdanul de sandwich-uri. Cu ce? Cu vinete şi parizer. : Şi acum mi se întoarce stomacul pe dos când mă gândesc. :)) Partea bună e că mai aveam şi alte sandwich-uri, normale. Anyway, se sună de ieşire şi plec acasă…

Acasă însă era tata nervos că îi trebuia ciocolată şi nu avea. Aşa că am plecat să-i cumpăr, fără să-i zic însă că plec. Pe drum mă întâlnesc cu o tipă, care-mi dă un burete şi o lavetă, pentru că era nu ştiu ce promoţie. Apoi mă întreabă dacă vreau să particip la un concurs şi îi zic că da.  Însă tipa asta nu avea pix să-mi scrie numele pe lista ei. Ghiciţi ce face? Îmi ia inelul pe care l-am primit de la mama, îl rupe şi începe să scrie. Eu parcă eram mută, mă uitam la ea cum scrie cu inelul meu rupt. Şi chestia e că scria! Îi iau inelul înapoi şi merg mai departe… Ajung eu în centrul orasului, care era plin. Cică erau zilele oraşului şi erau toţi într-o agitaţie. Montau până şi scena! Anyway, m-am dus să-i cumpăr ciocolată la tata şi m-am întâlnit cu soră-mea. Era cu o tipă pe care nu o cunosc, însă cică era prietenă cu tata. Întrăm într-un magazin gen plafar, şi-mi arată tipa respectivă un borcan de polen şi-mi zice că e 1 milion preţul. Apoi îmi zice soră-mea că tata e afară, ies de acolo şi mă întâlnesc cu el. Intru în maşină şi mergem după mama. Şi apoi plecăm în… Spania!

Mama era nervoasă că am plecat la drum aşa pe neaşteptate şi că ea trebuie să meargă la lucru. Ajungem în Spania relativ repede, ca şi cum am fi plecat la Alba Iulia. Era seară când am ajuns şi am oprit la un hypermarket. Acolo ne mai uităm să vedem ce lucruri erau, pentru că erau reduceri. La un moment dat zice mama să mă uit după o umbrelă. Găsesc una, însă era foarte ciudată şi cică mai trebuia să găsesc încă o piesă componentă. Şi… s-a terminat visul. :))

2 responses »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s