Basm matematic

Standard

A fost odată ca niciodată, cum numai în teoreme mai găseşti, pe vremea când copii încă mai iubeau Matematica şi tot ceea ce aceasta implica, a fost deci, un regat. Acest regat se numea Ţara Numerelor iar aici domnea împăratul Pitagora. Acest spaţiu interesant era casa a multor familii, precum familia Înmulţescu. Această familie nu era cu mult mai diferită de cele din lumea noastră, exceptând poate doar numele.
Familia Înmulţescu trăia chiar în vestita vale a Algebrei, un tărâm minunat, în care problemele se rezolvau uşor, urmând etapele bine stabilite în Manualul de Matematică, cartea sfântă a locuitorilor din Ţara Numerelor.
Casa familiei Înmulţescu părea un pic neobişnuită. Cel puţin pentru noi, necunoscătorii sfintei Geometrii, divinitatea sacră a Numerienilor. Acoperişul era o piramidă echilaterală, deşi forma casei era un de fapt hexagon. Razele soarelui pătrundeau prin ferestrele sculptate în formă de minus întors, mângâindu-i de copilaşii familiei Înmulţescu, care tocmai ce se treziseră.
-Haideţi la masă! Strigă din bucătărie doamna Nouă Înmulţescu.
Într-o secundă scăunelele din jurul mesei rotunde din bucătărie se ocupară, iar familia Înmulţescu îşi luă micul dejun, la fel cum făceau în fiecare zi: împreună. Domnul Unu Înmulţescu stătea pe scaunul cel mare, sorbind din cafea şi citind ziarul.
-Iar au crescut dobânda la bancă nenorociţii aceia de fraţi Logaritm.
-Ce e aceea „dobândă”, tată? întrebă curios mezinul familiei, Trei Înmulţescu.
-Să-ţi explice mama ta, răspunse iritat domnul Unu. Eu trebuie să plec la serviciu. Cineva trebuie să aducă bacnote în casa aceasta, pentru ca voi să aveţi ce număra şi socoti.
-Dar mie nu-mi place să fac asta! răspunse domnişoara Cinci Înmulţescu, adolescenta familiei.
-Nici nu mă mir! zise imediat domnişorul Şapte. La vârsta ta, numai la înmulţire îţi stă capul!
Întregul grup de copilaşi năzdrăvani ai familiei Înmulţescu începură să râdă atât de tare, încât câinele Patrulater se ascunse sub masă.
-Nu e adevărat! se apără domnişoara Cinci.
-Nu e?! Atunci ce căuta Frăcţişor a Frăcţioaiei de peste drum la tine în cameră azi noapte?
În acel moment Cinci îşi lăsă capul în jos, roşind în obraji de ruşine. Domnul şi doamna Înmulţescu se aflau în stare de şoc, căci vesea a fost mult prea greu de asimilat.
-În camerele voastre toţi! zbieră odată domnul Unu.
Copilaşii o luară la fugă spre camerele lor, speriaţi dar în acelaşi timp preocupaţi de soarta iubitei lor surori.
-Care va să zică, a fost azi noapte Frăcţişor aici!
-Da tată…, răspunse Cinci cu un glas stins.
-Pot să aflu şi ce căuta şmecheraşul acela aici?
-Păi… nu o să te mint tată. El a fost aici pentru că noi ne iubim foarte mult şi am vrea să ne întemeiem propria noastră familie.
În acel moment doamna Nouă căzu jos, leşinată. Mult iubita ei fiică, vroia să se mărite! De la 17 ani! După ce domnul Unu i-a administrat puţină soluţie factorială, doamna îşi reveni.
-Sfinte Euclid! Sfântă Geometrie! Ce-am făcut să merit asta?!
-Nu fi tristă mamă. Uite, Frăcţişor chiar azi vroia să vină să vorbească cu voi, să mă ceară în căsătorie. De aceea a fost ieri noapte aici.
-Măcar e responsabil băiatul… E responsabil băiatul, nu?
-Da mamă, amândoi am fost şi suntem responsabili.
-Foarte bine atunci. Spune-i pretendentului să vină în seara aceasta la cină şi o să discutăm.
Fata încântată sărută mâinile părinţilor şi, ţopăind de fericire, se îndreptă spre casa lui Fracţişor. Seara la cină s-a servit ciorbă de exponenţi, friptură de trigonometrie cu garnitură de radicali şi tort de axiome. S-a discutat mai apoi la un lichior de tangentă despre nunta dintre Cinci şi Frăcţişor, ambii părinţi fiind în cele din urmă de acord cu aceasta.
După 3 luni veselia şi voia bună se instalase în Valea Algebrei. Avu loc nunta celor doi îndrăgostiţi, într-un cadru mirific de problemă matematică. Naşii au fost domnul Paralelipiped şi doamna Piramidă Cosinus. Întreaga familie Înmulţescu a plâns în momentul în care Cinci a rostit „da” în faţa altarului sfântului Thales iar apoi toţi petrecură 3 zile şi 3 nopţi ca în basmele pământenilor. Şi au trăit fericiţi până la apariţia unei noi inecuaţii… Fără soluţie!

One response »

  1. Pingback: Ce-am mai făcut lately… « White Pearl, Black Ocean…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s