There's no place like home!

Standard

Deci, am ajuns si acasa! De fapt am ajuns luni dimineata pe la 6 jumatate, dar numai acum am reusit sa-mi fac putin timp ca sa mai scriu cate ceva.
In ultimul post am fost un pic cam afectata de teroarea de pe drum, insa acum totul mi se pare o situatie oarecare. Daca stau sa ma gandesc bine, am mai trecut prin situatii asemanatoare. Sa fim seriosi, cu totii am fost la cate o petrecere unde unica „muzica” care se punea erau manelele.
In fine, aceasta experienta a fost „burried and forgotten”! Si ca sa ajung la ceea ce vroiam sa zic de la inceput… In primul rand, cum intri in Spania, unicul lucru care il vezi este pamant rosu. Peste tot! Pamant rosu, smocuri de iarba, mori de vant si maslini. In fine, lucrurile devin „verzi” imediat ce intri in Madrid.
Madrid-ul e un oras superb! Ne-a plimbat tata prin el pe mine, sora-mea si pe mama de am crezut ca o sa ne rupem picioarele. Poate daca n-ar fii fost asa cald, am fii avut si noi mai mult spor. Va dati seama singuri ce caldura a fost ziua daca noaptea la 2 erau 33 de grade.
Ceea ce imi place la acest oras este faptul ca te poti duce in orice parc si vezi oameni cum dorm in iarba si nu are nimeni treaba cu ei. La noi daca te pui in iarba in parc fie si macar sa te odihnesti un pic se uita lumea la tine ca la ultimul boschetar.
Cine mi-a mai alinat plictiseala cateodata a fost Tina, o catelusa superba de ciobanesc german. Mi-e dor de ea! E atat de jucausa si de energica incat n-ai cum sa nu o indragesti. Am „botezat-o” iubirea mea cu blana(chiar asa si e!). Ii place mai ales sa se joace cu mingea, o prinde imediat dupa ce o arunci. O comoara de catel!
Inca ceva, peste tot prin metro sau autobuz, sau chiar pe strada, vezi oameni cu cartile in maini si citesc. Mai ales in metro am vazut multi. Oare cand o sa ajungem si noi acolo? Sau mai bine zis, o sa ajunga si romanii vreodata asa?
Batranei de mana la plimbare, ti-e mai mare dragul cand ii vezi. Chiar si la 70-80 de ani isi iau sotiile de mana sau de brat si pleaca la masa la restaurant. Sau alte batranele, ieseau cu cainii la plimbare in parc. Tin minte ca a dat mama odata o perla. Ii zice lui tata „O gramada de batrani vezi pe aici da` niciodata vreun cortegiu funerar sau cel putin un cimitir. Astia nu mai mor?!”. Deci, am crezut ca pic pe jos de ras!!
In sfarsit, am prins si Sfanta Maria acolo, care e o sarbatoare foarte mare la spanioli. Peste tot statui vii, lumea multa, am vazut chiar si un om care canta la pahare, un metalist care canta la harpa si multe chestii care-ti raman intiparite in minte insa pe care le incui intr-un coltisor al memoriei si nu-ti aduci aminte de ele numai cand te astepti mai putin.
Dupa ce am plecat de acolo, am oprit un pic la mare, la o statiune dupa Barcelona numita Lloret de Mar. Statiunea in sine e superba iar apa curata si mai ales albastra. Ceea ce nu mi-a placut a fost limba lor. Catalana, dupa parerea mea, e o incurcatura de cuvinte ba spaniole, ba nemtesti, ba franceze, ba englezesti. Cu siguranta ma insel, insa asta e impresia care mi-a lasat-o.
Cel mai mai mult mi-a placut insa in Germania. Desi am stat acolo numai 2 zile, pot sa zic ca m-a impresionat foarte mult. Cat vezi cu 2 ochi numai padure peste tot si iarba verde. Deci e o diferenta intre Spania si Germania foarte mare. Cred ca in Spania ai putea vedea ceva verde numai daca esti daltonist. In fine, in Germania am de gand sa mai merg cu siguranta, mai ales ca vreau sa invat limba aia incurcata!
Cand am intrat in Romania am avut partea de ceva care m-a socat. Eram intre Nadlac si Arad cand un tir care era mai in fata a intrat in depasire si era sa-l loveasca pe cel care venea pe contrasens. Daca ala n-ar fi pus frana, as fii putut fii martora la un accident. Foarte neplacut! Se vede diferenta imediat fata de soselele noastre si autostrazile din UE. Asta este! Cert este ca noi asteptam si iar asteptam sa se contruiasca si autostrazile. Pana atunci, trece tirul peste tine si…si…si… Giuseppe e morto, e morto definitivo! (expresie folosita de fostul prof de fizica).

Au fost destul de faine astea 2 saptamani cat am fost plecata, insa lipsa prietenilor si-a spus cuvantul si de aceea….THERE’S NO PLACE LIKE HOME!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s