Road to hell

Standard

Cam asa s-ar putea intitula experienta mea de doua zile pe autocar. In urma cu o saptamana ne-am hotarat, eu cu mama si cu sora-mea, sa mergem in Spania la tata. Bine, nu stam aici decat 2 saptamani, in vacanta. Buuun, de aici pana la plecare nu a fost decat un pas(adica sa cumparam bilete). Si a venit si ziua de samabata… Ne trezim noi de dimineata sa terminam de facut bagajele, sa ne punem mancare pe drum si sa facem si un pic de curatenie(mai ales in camera mea era dezastru, de parca ar fii trecut Katrina pe acolo).
Ajungem in sfarsit si la gara, la ora 2 pentru ca m-au sunat sa-mi zica ca are autocarul intarziere. As fi vrut eu sa aiba intarziere decat o ora… In sfarsit, ajunge si nenorocitul ala de autocar la ora 4!! dupa 2 ore de stat in soare. Ne „imbarcam” ca sa zic asa si pornim. Pe langa faptul ca era un RABLAMENT, mai puneau si manele. Deci asa ceva n-am patit in viata mea. Ma conformez insa(ce era sa fac?!) si imi pun castile in urechi. Pana la Arad am stat tot asa. Acolo insa am schimbat autocarul(Doamne ajuta!!!). Chiar daca am asteptat destul de mult si dupa asta, aveam in suflet speranta ca poate, poate o sa scap de manele. Chiar vorbeam cu Ralu la telefon si visam cum ar fii sa vina autocarul cu flacari dupa el, ca si cum ar fii scapat din iad, pentru ca mai apoi sa vina dracusorii sa mi se puna la comanda mea. Am botezat drumul chiar si „highway to hell”. Credeti ca s-a intamplat asta? Nicidecum! Fantezii de-ale mele. Ajunge un autocar plin de manelari, unde singura „muzica” „acceptata” erau, ati ghicit bine, manele si tiganeasca. Mediul perfect pentru mine!
Cel putin am avut de cine sa ma rad. In fata mea stateau unii, „nasul” si „finul”(asa isi ziceau ei) si la un moment dat intreaba unul pe celalalt:
„ba, in Spania cum merge ceasul?”
„cu o ora inainte fata de Romania”;
la care intelectuala de mine:”poate vrei sa zici cu o ora inapoi”.
Dupa 2 minute de cugetat zice asa numitul „finul”:”ba, esti chinez sau ce rasa de om esti? merge cu o ora inapoi ceasul!”. In sfarsit, cele 2 zile de tortura au trecut iar eu momentan ma aflu intr-un internat, chinuindu-ma cu o tastatura blestemata la care, se pare, tastele sunt spacial puse ca eu sa nu le gasesc. Inchei aici! Pace!

ps: daca am scris fara sens sau prostii, va rog sa ma scuzati. o sa corectez eu cand ajung acasa.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s